SFĂTU'I, sfătuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A da cuiva un sfat (1): a povăţui, a îndruma; a îndemna. 2. Refl. A cere cuiva părerea sau sfatul (1); a se consfătui, a se înţelege cu cineva. 3. Intranz. (Pop.) A sta la vorbă, la taifas; a conversa. - Sfat + suf. -ui.
Sursă : DEX'98 (63341)  - dante

SFĂTU'I vb. v. conversa, dialoga, discuta, intenţiona, plănui, proiecta, tăifăsui, vorbi.
Sursă : Sinonime (209413)  - siveco

SFĂTU'I vb. 1. v. călăuzi. 2. a îndemna, a povăţui. (Îl ~ numai la bine.) 3. a îndruma, a învăţa, a povăţui, (livr.) a consilia, (rar) a dăscăli, (înv.) a mângâia. (L-a ~ ce să facă.) 4. a recomanda. (Te ~ să-ţi vezi de treabă.) 5. v. consulta.
Sursă : Sinonime (209412)  - siveco

sfătu'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. sfătui'esc, imperf. 3 sg. sfătui'a; conj. prez. 3 sg. si pl. sfătui'ască
Sursă : DOR (281823)  - siveco

A SFĂTU//'I ~'esc 1. tranz. (persoane) A susţine cu sfaturi, recomandări; a învăţa; a povăţui; a îndruma. 2. intranz. rar A sta la vorbă. /sfat + suf. ~os
Sursă : NODEX (353273)  - siveco

A SE SFĂTU//'I mă ~'esc intranz. A face (concomitent) schimb de sfaturi (cu cineva). /sfat + suf. ~ui
Sursă : NODEX (353274)  - siveco